Femei care au schimbat lumea: povestea de viata lui Coco Chanel! De ce nu s-a casatorit niciodata
Coco Chanel (n. 19 august 1883 – d. 10 ianuarie 1971) a fost una dintre figurile marcante ale secolului trecut, singura creatoare de modă inclusă de revista TIME pe lista celor mai influente o sută de persoane ale secolului 20.
Coco Chanel, pe numele ei adevărat Gabrielle Bonheur Chanel, s-a născut într-un spital de caritate din Saumur, Maine-et-Loire, Franța. A fost al doilea copil al lui Eugénie Jeanne Devolle și al lui Albert Chanel. Mama ei a fost spălătoreasă, iar tatăl ei a fost vânzător ambulant, care a dus o viață nomadă, călătorind dintr-un oraș într-altul pentru a-și vinde mărfurile. La naștere, numele de familie al lui Coco a fost înregistrat, dintr-o eroare, Chasnel în loc de Chanel, însă istoria n-a consacrat eroarea, ci numele real al lui Coco. Gabrielle a avut două surori și doi frați. La vârsta de 12 ani, Coco și frații ei au rămas orfani de mamă. Mama lor a murit la doar 32 de ani din cauza unei bronșite.
Rămas văduv, tatăl și-a trimis băieții la o fermă, unde au lucrat ca simpli zilieri, iar cele trei fiice au ajuns la un orfelinat în Correze, în centrul Franței, care aparținea de Congregația Sfintei Inimi a Fecioarei Maria. A fost o viață dură, cu o disciplină strictă, însă această experiență a fost, în cele din urmă, una favorabilă pentru Coco. La orfelinat a învățat ea să coasă. Când a împlinit 18 ani, Coco a trebuit să părăsească orfelinatul. A locuit o vreme într-o casă destinată tinerelor catolice în Moulins.
Mulți ani mai târziu, Coco Chanel și-a repovestit copilăria într-o cheie mai degrabă fantastică, îndulcindu-și propriul trecut și împănându-l cu elemente ficționale. Ea a povestit că, atunci când mama ei a murit, tatăl ei a plecat în America pentru a-și căuta norocul, iar ea a fost trimisă la niște mătuși. De asemenea, ea și-a mistificat și momentul nașterii, pretinzând că s-a născut cu zece ani mai târziu și, prin urmare, era mult mai mică atunci când a rămas orfană de mamă.
În cei șase ani petrecuți la orfelinat, Coco a învățat să coasă suficient de bine, încât să nu aibă nici o dificultate în a-și găsi un job de croitoreasă. Când nu cosea, Coco cânta într-un cabaret frecventat de ofițeri de cavalerie. Debutul și l-a făcut într-un pavilion din Moulins, numit la La Rotonde. Numele Coco și l-a luat în perioada când cânta la cabaret și e posibil ca el să își fi avut inspirația în două cântece, populare în epocă, „Ko Ko Ri Ko“ și „Qui qu’a vu Coco“, care fac trimitere la cuvântul cocotă. Însă, Coco și-a dat seama destul de repede că o carieră pe scenă nu face parte din viitorul ei.
În 1906, Coco începe o relație cu un fost ofițer de cavalerie și moștenitor al unei bogate fabrici de textile, Etienne Balsan, pe care îl cunoaște la cabaret. În vârstă de 23 de ani, Coco devine amanta lui Balsan. Următorii trei ani îi petrece la castelul Royallieu, lângă Compiègne, într-o viață de lux și decadență, condimentată cu petreceri și daruri scumpe din care n-au lipsit diamantele, rochiile și perlele. Același ofițer i-a pus lui Coco la dispoziție apartamentul său din Paris și a introdus-o în cercurile selecte ale Capitalei. În 1908, Coco a început o relație cu căpitanul Arthur Edward Capel, unul dintre prietenii lui Balsan și un bogat membru din înalta societate engleză. Capel a ajutat-o pe Coco să își deschidă primele ei magazine de haine.